joi, 23 august 2012

Cântecul de dimineaţă (2)

Azi, la metrou la Unirii, acelaşi domn. Îmbrăcat într-o ţinută lejeră de vară, în care predomina un bleu ciel, cu o pălăriuţă în ton cu cămaşa. Astăzi cânta şi cu vocea. Îngâna nişte melodii pe care nu le ştiam. M-am oprit din coborârea scărilor metroului şi i-am lăsat zece lei. Înaintea mea , un tânăr cu vârsta de an terminal de liceu, sau poate de facultate, îi lasa câţiva lei şi el. Îmbrăcat într-un trening dungat, mi-a dat de înţeles ca aparenţele înşeală de multe ori, lucru pentru care îi mulţumesc.

Azi am remarcat că bătrânul are vitiligo. Şi are un zâmbet boem. Se încadra cumva firesc în lectura mea din aceste zile, "Jurnalul de la Păltiniş". Îmi mulţumeşte, el şi cerul, şi zîmbeşte galant. Plec mai departe după ce îi spun "şi noi vă mulţumim". Care noi? câţi din cei care i-am ascultat pentru câteva secunde vioara chiar ne-am bucurat să o auzim acolo, între claxoane şi pietoni grăbiţi?

p.s. poza nu îmi aparţine, sursa aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Scrie ca şi cum ţi-ai scrie ţie, cu respect şi toleranţă. Îmi rezerv dreptul de a publica sau nu comentariul tău.